Trairi ortodoxe dobrogene

Sf. Nicolae, sfantul meu protector si sfant drag sufletului meu

2010-12-06T03:23:00.000-08:00

Anul acesta nu am fost la Bucuresti, dar am fost anul trecut exact pe 6 decembrie.
Multumesc Sf. Nicolae

O pilda draga sufletului meu, de la un sfant drag.

2010-11-09T23:40:00.000-08:00

Povestea ceşcuţei de ceai - Preot Arsenie Boca

"O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva frumos dintr-un magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversare de la casatorie. Amandorura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Multumesc :
http://candela-aprinsa.blogspot.com/2009/11/povestea-cescutei-de-ceai-preot-arsenie.html

Chemare la Hristos - Arsenie Boca

2010-06-13T04:13:00.000-07:00

"Nu îmi spune nimic...
Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău. Îţi cunosc şi ştiu şi laşitatea păcatelor şi cu toate acestea îţi spun: Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu. Dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi ca să devii un înger ca să Mi te dăruieşti intru iubire, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. Chiar când eşti las, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea sfinţeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu îţi dau voie să nu Mă iubeşti.
Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau să mă poţi iubi din putina şi săraca ta inima. Dacă aştepţi până când ai să fi desăvârşit ca să Mă poţi iubi, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un Serafim ? Un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste ? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu, care a creat toate şi pot totul ? Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume din dragoste pentru oameni? Sau ai murit din iubire pentru Mine ? Atunci din ce motiv nu Mă laşi să te iubesc ?
Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu. Desigur, cu timpul am să te schimb, însă, chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi săraca ta inimă, din adâncul neputinţei şi al murdăriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat.
Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria ''virtuţilor'' tale, ci dintr-o inimă smerită pe care Eu o pot curaţi oricând. N-am nevoie de "virtuţile" tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-as da, tu eşti aşa de slab şi mândru, încât ele ar hrăni amorul tău propriu şi nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste.
Unui fier ruginit flăcările nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă şi păcatele se vor arde şi tu vei fi fericit.
Iubeşte-Mă, nu numai ca să fii curat, căci asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să Mă odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngriji de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu; tu ai să fii slugă rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care tu te crezi că îl ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea, fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta mă doare atât de mult la tine... Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive.
Nu mai sta departe de Mine; îţi lipseşte nu sfinţenia - pe care Eu ti-o pot da- ci o inima gata să Mă iubească oricând şi până la capăt.
Astăzi Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu, singurul, adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept. Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie. Nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu, şi acum, să te îndoieşti de Mine, de iubirea ce o am pentru tine. Crede ca Eu pot totul şi tu nu poţi nimica fără Mine, doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu. Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci astfel o să fiu nevoit să te las în cădere în măsura în care tu te apreciezi.
Nu te frământa că nu ai virtuţi. Am să îţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-l dau în Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta.
Eu ţi-am dat-o pe Sfânta si Preacurata Mea Măicuţa. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine. Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum ca să devii sfânt, ca pe urma să Mă iubeşti... în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată.
Şi acum du-te!
Eu sunt cu tine!"

Maica Siluana.. un gand al unei zile

2010-01-27T01:19:00.000-08:00

http://www.harrdelos.com/2010/01/maica-siluana-un-gand-al-unei-zile_26.html

2010-01-20T23:43:00.000-08:00

Cateva cuvinte ale pr Teofil Paraian:

DUMNEZEU

Sfantul Isaac Sirul zice ca: "Inca n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minuneaza de Dumnezeu". Asta insemna ca daca cineva vorbeste despre Dumnezeu si Il cinsteste pe Dumnezeu, dar nu se minuneaza de Dumnezeu, n-a ajuns inca sa se uimeasca de Dumnezeu, sa fie uimit de maretiile lui Dumnezeu, inca n-a cunoscut pe Dumnezeu. Atunci e inceputul cunostintei de Dumnezeu, a adevaratei cunostinte, cind ne uimim de Dumnezeu, cind Il avem pe Dumnezeu in constiinta noatra ca mai presus de noi.

Psalmistul zice: "Cat de minunate-s lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune Le-ai facut" (Psalmul 103). Daca se minuneaza de lucrurile lui Dumnezeu, cu atat mai mult se minuneaza Psalmistul de Dumnezeu Insusi care le-a facut. Pentru noi Dumnezeu nu e o abstractiune, nu e o probabilitate, nu e o idee, nu e un Dumnezeu al filosofiei, ci este un Dumnezeu al rugaciunii, un Dumnezeu al religiei, un Dumnezeu al credintei, un Dumnezeu in fata Caruia noi stam si ne minunam de Dumnezeu in masura in care Il cunoastem.

Daca nu ne minunam de Dumnezeu inseamna ca inca nu ne-am intilnit cu Dumnezeu.

Dumnezeu e ca un rau imbelsugat care-si varsa apele, care vine cu imbelsugare, care ii cuprinde pe toti aceia care intra in rau, e ca lumina care n-are nici o impiedicare, se revarsa peste toata faptura, nu face nici o deosebire intre buni si rai, intre ce-i frumos si ce nu-i frumos; Se revarsa si scoate la iveala si ce-i frumos si ce nu-i frumos, dar n-are nici o retinere. "Bucura-te ca te darui ca lumina prin ocheane" este o vorba cuprinsa in Acatistul Sfantului Calinic. Nu numai ca se daruie lumina, dar lumina care se daruie prin ocheane, parca-i si mai mare prin ocheane decat este ea. Asa face Dumnezeu: Se revarsa. Se revarsa ca lumina, Se revarsa ca aerul, fara nici o impiedicare, gata sa-i cuprinda pe toti. Si noi, care primim darul lui Dumnezeu, trebuie sa-l ducem mai departe si sa facem si noi, ca oameni, ceea ce face Dumnezeu si sa fim totdeauna nemultumiti cind avem vreo retinere, cind avem vreo ezitare, cind avem vreo ura, cind avem vreo nepasare, atunci nu ne asemanam cu Dumnezeu. Dumnezeu e iubire si noi trebuie sa fim iubire.

Am mai spus si prin alte parti ca noi nu trebuie sa consideram ca Dumnezeu este sponsor, ca Dumnezeu este terorist, in intelesul ca stai cu frica inaintea Lui. Dumnezeu este Tatal nostru bun si iubitor de oameni, milostiv si iubitor de oameni, Dumnezeu care are mila si indurari si iubire de oameni. Asa-L prezinta Sfanta noastra Biserica pe Dumnezeu, care este Tatal nostru, care ne asteapta, care ne primeste, care alearga spre noi. Asa-L intelegem noi pe Dumnezeu - Tatal nostru.

Nu stiu, parca pe mine m-a stingherit totdeauna cind am auzit ca Dumnezeu Se si minie. Parca as vrea sa fie un Dumnezeu care nu Se minie. Ca Dumnezeu pedepseste, ca Dumnezeu trazneste... Totdeauna cind am auzit asa ceva, ma gandeam ca Dumnezeul meu e altfel. Totdeauna am avut o aderenta la lucrurile acestea pozitive. Sfantul Apostol Pavel are un cuvant care asa de mult imi place. Zice ca: "Daca Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sau pentru noi, oare nu ne va da toate impreuna cu El?" (Romani 8, 32). E extraordinar!

Fiecare dintre noi, daca ne judecam pe noi insine, daca ne cercetam, daca ne analizam, ne dam seama ca Il intelegem pe Dumnezeu cumva si in legatura cu ceea ce suntem noi.

In anul 1954, eram la Cimpulung Moldovenesc. Am stat acolo catva timp cu rostul de a ajuta o familie incercata prin pierderea vederii fiicei unor parinti evlaviosi. Si in timpul cat am stat la Cimpulung, am aflat un cuvant spus de Goethe, si anume: "Asa cum este cineva asa este si Dumnezeul lui. De aceea Dumnezeu de-atatea ori este de batjocura in aceasta lume". Nemteste este asa: "Wie einer ist, so ist sein Gott. Drum ist der Gott so oft zum spot". Mi s-au implintat in minte aceste cuvante si le-am purtat, iata, in sufletul meu timp de 40 de ani. Le-am spus cind mi s-a dat ocazia, pentru ca mi s-au parut totdeauna foarte importante. Fiecare dintre noi pune in felul cum Il vede pe Dumnezeu cate ceva din ceea ce este el insusi.

Dumnezeul meu, Mintuitorul meu Iisus Hristos, este Mintuitorul care spala picioarele ucenicilor Sai, n-am sa uit niciodata de lucrul acesta, pentru ca in aceasta perspectiva putem cunoaste maretia Mintuitorului nostru Iisus Hristos care a spus despre Sine ca: "Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul pret de rascumparare pentru noi" (Matei 20, 28).

Noi totdeauna stam cumva la suprafata cunostintei de Dumnezeu, ca nu poate om marginit sa cuprinda nemarginitul. Cred ca v-am mai spus eu ca Fericitul Augustin si-a propus sa scrie o carte despre Dumnezeu. Si gandindu-se el la lucrul acesta, a vazut pe malul marii, cind se plimba odata, un copil care a facut o groapa in nisip si cu un vas ducea apa din mare in groapa din nisip. Si cind l-a intrebat ce face, el a zis ca vrea sa mute marea in groapa din nisip. Si atunci Fericitul Augustin a avut un gand: uite, ce vrea copilul acesta sa faca vreau si eu cind vreau sa scriu o carte despre Dumnezeu. N-am cum sa scriu o carte despre Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu poate fi cuprins intr-o carte. Asa este si cind ne gandim la tainele mintuirii, la tainele Domnului Hristos: nu putem cuprinde nemarginitul in marginit, oricat am vrea noi sa cunoastem, trebuie sa fii nemarginit ca sa cuprinzi nemarginitul.

Poti sa te apropii de om fara sa te apropii de Dumnezeu. Dar daca te apropii de Dumnezeu sigur te apropii si de om, pentru ca stii ca omul este purtator al chipului lui Dumnezeu si din considerente de felul acesta, ca stii ca Dumnezeu l-a pus pe om in fata ta ca sa-I slujesti prin om lui Dumnezeu.

Parintele Arsenie Boca zicea ca: "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".

Parintele Serafim de la noi de la manastire zicea: "Mai frate, sa stii ca Dumnezeu n-are pe nimenea de pierdut!". E o realitate. Adica Dumnezeu vrea sa ne ajute, vrea sa ne mintuiasca. Nu poate fara noi, dar e totdeauna gata de a ne ajuta.

Dumnezeu nu are nevoie de ceea ce Ii oferim noi. Noi avem nevoie de ceea ce Ii oferim.

Fiecare dintre noi suntem, la masurile noastre, insa trebuie sa ne raportam la Dumnezeu ca Dumnezeul nostru sa devina pentru fiecare si "Dumnezeul meu".

Parintele Serafim Popescu, Dumnezeu sa-l odihneasca, zicea ca daca noi facem un pas catre Dumnezeu, Dumnezeu face nenumarati pasi catre noi. Trebuie sa ne-ntilnim undeva cu Dumnezeu, sa zicem si noi ca Sfantii Apostoli: "Am vazut pe Domnul!" (Ioan 20, 25).

Dumnezeu ne-a creat ca sa fim vesnic ceea ce suntem, adica sa nu ne depersonalizam.
http://www.crestinortodox.ro/carte-936-82875-dumnezeu-29

BUCURIA

Am si eu un cuvant care zic ca e bine sa-l tina minte si altii: intai e datoria si apoi vine bucuria. Deci intai ne facem datoria si dupa datorie vine bucuria!

Nu putem noi cuprinde in sufletele noastre cata bucurie vrea Dumnezeu sa ne dea.

La Cununie se spune pentru cei ce se casatoresc, cind ii binecuvanteaza preotul: "Da-le lor, Doamne, bucuria pe care a avut-o Sfanta Elena cind a gasit Cinstita Cruce". Nu cunoastem aceasta bucurie, dar Biserica o ia ca termen de comparatie pentru o bucurie adevarata, pentru o bucurie prin cruce, pentru o bucurie de familie care se realizeaza tot prin cruce, tot cu osteneala, tot cu durere, tot cu disciplinare.

Bucuria crestina este mai presus de bucuria fireasca.

Asa zice Sfantul Apostol Pavel: "Noi suntem lucratori de bucurie" (II Corinteni 1, 24). Ca sa fim lucratori de bucurie trebuie sa facem ceva pentru binele altora; si cind facem ceva pentru binele altora facem si pentru binele nostru, pentru ca nu se poate sa faci ceva bun pentru altul si sa nu-ti ramana si tie. Sfantul Atanasie cel Mare spune ca: "Cel care unge pe altul cu aromate, el mai intai miroase frumos", adica el este cel dintai beneficiar al miresmelor pe care le indreapta catre altul. Asa este si cu bucuria crestina, daca ne putem face lucratori de bucurie, vom putea avea si noi bucurie din bucuria altora.

Nu se poate sa fii un crestin bun si sa nu ai parte de bucurie.

Rugaciunea nu trebuie facuta neaparat pentru bucurie, bucuria vine de la sine.

Sunt unii care cred ca acesta-i rostul crestinului: sa plinga. Dumnezeu sa le ajute la cei care vor sa plinga, sa plinga, dar sa stiti ca nu asta e atitudinea cea adevarata. Atitudinea cea adevarata este atitudinea bucuriei: "Ca bucuria Mea s-o aiba deplina intru ei", "Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie deplina intru voi". Spune Domnul Hristos - tot in Sfanta Evanghelie de la Ioan gasim cuvantul acesta, in capitolul al 16-lea: "Voi sunteti tristi iar lumea se bucura. Femeia, cind e sa nasca, se intristeaza ca a venit ceasul ei - deci a venit ceas de durere - dar dupa ce a nascut copilul se bucura ca s-a nascut om pe lume. Si voi acum sunteti tristi - erau tristi ucenicii pentru suferintele Domnului Hristos - dar iarasi Ma veti vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16, 20-22). Iata atatea si atatea ganduri care dau bucurie, care sunt temeiuri pentru bucurie, care trebuie sa ne faca sa ne reprosam intristarile si imputinarile si intunecarile cate le putem avea.

Orice bucurie care porneste din Dumnezeu e o bucurie pe care ti-o da Dumnezeu.

Mi-aduc aminte ca in casa noastra, cindva, a fost vorba de o cintare in care erau cuprinse cuvantele: "Bucurie, bucurie, vorba frumoasa in pustie". Parca ar fi vrut cineva sa spuna, prin aceste versuri, ca bucuria e ceva absent din viata omului, ca e o vorba frumoasa, dar o vorba frumoasa degeaba, pentru ca nu se realizeaza sau nu se prea realizeaza. Cine a alcatuit textul cintarii respective si a spus cuvantul acesta, se vede ca a privit in jur si a vazut multe necazuri in lumea aceasta si s-a gandit ca oare in acest context existential, in lumea aceasta, ar putea cineva sa se bucure cu adevarat? Adevarul este ca noi, cei care avem credinta crestina si care avem o experienta duhovniceasca, stim ca bucuria e o realitate pentru cel ce crede.

Bucuria succesului poate sa fie o implinire, dar o implinire adevarata trebuie sa vina din ceva mai presus de noi.

http://www.crestinortodox.ro/carte-936-82862-bucuria-16

Boboteaza la malul marii

2010-01-06T07:10:00.000-08:00

Nu in portul Tomis ca acolo au aparut niste constructii ci in fata Casino-ului .
Si ca sa prind unele din aceste poze cele de sus m-am urcat pe Acvariu, de acolo de pe acoperis am vazut slujba am auzit cantarile bobotezei.

Sfantul Serafim de Sarov. Un sfant al bucuriei, al rugaciunii fierbintii si al dragostei fata de Dumnezeu si fata de oameni

2010-01-02T00:03:00.000-08:00

Din tinerete L-ai indragit pe Hristos, fericite, si numai Lui, Unul, ai dorit cu inflacarare sa ii slujesti, prin rugaciune neintrerupta in pustie, nevoindu-te cu inima plina de umilinta dobandind iubirea lui Dumnezeu si aratandu-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugam tie: Mantuieste-ne pre noi cu rugaciunile tale, preacuvioase Serafime, Parintele nostru.

O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtatorule Parinte Serafim, cauta din slava ta cea de sus catre noi cei smeriti si neputinciosi, impovarati cu multe pacate, care cerem de la tine ajutor si mangaiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plina de bunatate si ajuta-ne ca sa pazim fara de prihana poruncile Domnului, sa tinem cu tarie credinta ortodoxa, cu sarguinta sa-I aducem lui Dumnezeu pocainta pentru pacatele noastre in evlavie crestineasca, cu harul bine sa sporim si sa fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credinta si cu dragoste ne rugam tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum si in ceasul sfarsitului nostru ajuta-ne si apara-ne cu rugaciunile tale de sagetile cele pline de rautate ale diavolului, ca sa nu ne stapaneasca puterea lui ci, cu ajutorul tau, sa ne invrednicim amosteni fericirea lacasurilor Raiului. Caci in tine ne punem astazi nadejdea, Parinte milostive, fii pentru noi cu adevarat calauza spre mantuire si aduna-ne la lumina cea neinserata a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplacuta, la Tronul Sfintei Treimi, ca sa slavim si sa cantam impreuna cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.

2009-10-06T23:18:00.000-07:00

Psalmul 102
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Pelerinaj la Prislop imensa bucurie las imaginile sa vorbeasca

2009-07-20T11:06:00.000-07:00

Icoana lui Iisus nu e de la Prislop e de la manastirea dintr-un lemn si e de dimenisiuni uriase cam aprope de 1.80 lungime si latime cam tot asa.